Un nume care nu mai are nevoie de prezentări, Cradle of Filth și-a lăsat puternic amprenta asupra scenei metal internaționale timp de aproape treizeci de ani. Apărută în Suffolk, Marea Britanie, în 1991, formația a pornit într-o continuă explorare muzicală, de la black metal-ul virulent care a marcat primele materiale, către explorarea unor zone diferite pe care le-a îmbinat cu succes. Zone precum precum gotic sau simfonic metal, care au fost mixate cu influențe ale altor subgenuri aparținând familiei metal. La nivel liric și estetic, Cradle of Filth și-a obișnuit fanii cu teme puternic influențate de literatura gotică, de simbolistica desprinsă din mitologie sau din filmele de groază.

Febra creativă, concretizată în 12 albume (ultimul, „Cryptoriana – The Seductiveness Of Decay” apărut în 2017) și unul programat să apară în 2020, le-a adus membrilor Cradle of Filth numeroase apariții în unele dintre cele mai respectate publicații de specialitate la nivel internațional, precum Kerrang! sau MTV, precum și ocazia de a urca pe scena a numeroase festivaluri internaționale, dedicate genurilor rock și nu numai – precum Ozzfest, Download Festival sau cunoscutul Sziget Festival.

De la captivanta atmosferă melodramatică a primelor două piese „Exquisite Torments Await” și „Heartbreak And Seance”, cel de-al 12-lea album Cradle of Filth a adus expansiunea manifesto-ului sonor al trupei de-a lungul a nouă anti-imnuri complexe. După cum Dani Filth mărturisește: „albumul este saturat, la nivel liric și melodic, de ororile gotice ale Epocii Victoriene, titlul reflectând din plin acest lucru. «Cryptoriana» face referire la pasiunea sau obsesia nebună față de supranatural întâlnită în acea epocă, față de morminte și pasiunea față de macabru. Completarea titlului, «The Seductiveness Of Decay», subliniază această atracție față de moarte și de procesul auto-anihilării.” Iar următorul material promite să ducă încă și mai departe această sondare a întunecimilor și ororilor umanității.